Draga Zmeule, te iubesc de mor.

Te iubesc asa de mult, incat as pleca departe departe, undeva unde tu sa nu mai existi. In locul ala in care ne uitam iubirile mari, ranile mari, dorurile mari, tot ce mare in noi.

Te iubesc asa de mult, incat as ramane aici, unde tu esti. In locul asta unde te las sa ma distrugi in continuare, sa ma iubesti in continuare, sa ma ranesti si sa ma ranesc, unde imi e dor de tine la fiecare respiratie si unde tot ce e mare in noi, nu mai e.


Te iubesc oricum. Te iubesc oricand, iar tu ma iubesti oricand poti.

Te iubesc si cand esti rau, si cand nu ma vrei, si cand nu raspunzi, si in fiecare dimineata pe care o incep zambind din cauza ta, si in fiecare seara in care mor un pic pentru ca nu esti.

Te iubesc cand imi spui sa nu mai plang, sa nu mai sufar, sa nu mai simt. Tu nu stii ca asa te iubesc eu, ca sa nu mor.

Te iubesc cand ridici din umeri si taci, te iubesc pana si atunci cand ma gandesc si stiu ca tu le iubesti pe altele.


Te iubesc cand imi amintesc cum mirosi, si cand nu mai pot sa-mi amintesc cum iti suna vocea. Te iubesc cand vii doar o ora si apoi pleci, pentru ca trebuie. Te iubesc vazandu-te cum smulgi cate o bucatica din mine in drum spre usa. Te iubesc cand aduci bucatica aia inapoi, o pui la loc, si doar atunci sunt linistita si e bine.

Astazi te-am iubit cel mai mult. Ma tineai in brate, ma mangaiai, si imi imaginam ca iti port copilul.

----------

N-am unde sa fug, sa ma ascund, sa dispar. In orice loc as merge, as gasi toate lacrimile, dorurile, ranile, iubirile, si tot ce e in mare in noi.

~ Sinziana