Era o iarnă și-o mocirlă pe jos. Pe sus
ningea cu fulgi mari, dar tot mocirla era mai deasă… Îmi căutam echilibrul prin tranșeele făcute de mașini prin
mocirla sus numită, și simțeam cum apa pătrunde încet și sigur în ghetele mele
pe care nu le dădusem cu untură de porc, asta pentru că nu aveam untură de
porc, dar nici cu spray de impermeabilizare, că nici de acesta nu aveam…
El, pe lângă mine, într-un alt rând de tranșee, căuta și mai cu ardoare echilibrul, pierdut. La el era cam pierdut, într-adevăr. I-aș fi dat mâna, să-l ajut. Până să-i dau eu mâna, m-a înhățat el de haină, cu hotărâre, de braț prin zona mâinii. Mă strângea și mă tragea în echilibristica lui, de aveam impresia că o să-mi rupă haina, singura de iarnă pe care o aveam. Hai că până la urmă mi-a lăsat haina și mi-a luat mâna. Avea o mână mare, aspră, de muncitor cu lopata. Îmi plăcea mâna lui. În lumea mea de mâini de bărbați fine și moi, de telectuali, o mâna aspra și butucănoasă era un vis. Mă întrebam cum de e așa, ca doar și el era telectual, și râzând în sinea mea, îmi imaginam că apasă două taste deodată cu ditamai degetele. Dar chiar, cum făcuse așa niște mâini, unde muncise el?
El, pe lângă mine, într-un alt rând de tranșee, căuta și mai cu ardoare echilibrul, pierdut. La el era cam pierdut, într-adevăr. I-aș fi dat mâna, să-l ajut. Până să-i dau eu mâna, m-a înhățat el de haină, cu hotărâre, de braț prin zona mâinii. Mă strângea și mă tragea în echilibristica lui, de aveam impresia că o să-mi rupă haina, singura de iarnă pe care o aveam. Hai că până la urmă mi-a lăsat haina și mi-a luat mâna. Avea o mână mare, aspră, de muncitor cu lopata. Îmi plăcea mâna lui. În lumea mea de mâini de bărbați fine și moi, de telectuali, o mâna aspra și butucănoasă era un vis. Mă întrebam cum de e așa, ca doar și el era telectual, și râzând în sinea mea, îmi imaginam că apasă două taste deodată cu ditamai degetele. Dar chiar, cum făcuse așa niște mâini, unde muncise el?
Și când, la colț de strada plină
de tranșee, mă apucă cu ambele mâini și mă trage spre el să mă pupe. Într-un fel,
romantic, cu ninsoarea viscolită și multă, cu lumina roșiatică de la becurile de
pe strada pustie la 4 dimineața; dar îl cunoscusem doar în seara aia, și era
beat, nu m-aș fi lăsat pupată. M-am eschivat, l-am apucat eu de braț și am
început să merg iar hotărâtă. Mă uitam așa cu coada ochiului la el, avea o
bască și un fular în carouri, cu roșu, verde, un palton lung, arăta a domn cu
hainele astea, dar pe dedesubtul lor… era ras în cap și cu o gramadă de tatuaje
pe brațe. Punker. Un contrast. Un contrast care îmi plăcea.
Mai mergem ce mai
mergem pe străduțe și mă întreabă la un moment dat, tu unde stai, eu, la
Aisentor, încolo, tu? Eu în partea astalaltă, zice el. Da’ la mine nu putem să
mergem, că eu stau acum la niște prieteni, hai la tine. Zic nu. Mă tenta, mă
tentau mâinile lui. Zice hai măi la tine, lasă prostiile. Zic nu. Nu mă mai
culcasem cu cineva cam de.. să fi fost vreo 8-9 luni, nici eu nu mai știu.
Zic, eu nu fac de-astea cu one-night-stand, că nu mai făcusem, era adevarat, zic nu-mi place.
Habar n-aveam de fapt că-mi place sau că nu. Zice, păi atunci two-night-stands, câte vrei tu. Zic nu.
Anticipam, el beat, probabil se întâmplă scurt și la obiect, după care sforăie lângă mine, dacă sforaie pe măsura mâinilor, e clar, eu trebuie să mă duc să dorm în camera cealaltă. Dar eu n-o să pot să adorm, o să mă scol jenată de situație, cu punkeru' proaspăt trezit după beție care-și pune carourile și pleacă acasă. Dar el e totuși bărbat în toată firea, o ști el cum să facă să nu se simțim jenați. Dar nu pot. Nu-mi vine. Precis o să mă simt ca naiba și o să-mi pară rău după aceea, nici eu nu știu exact de ce. Mi-ar plăcea așa, ar fi interesant, dar nu pot și pace. El zice, ce-ai măi fată, de ce nu? Zic iar nu. Cum să-i justific? Cum să mă descriu pe mine și pe toate inhibițiile mele cu dinții clănțănind de frig? Ce am eu în cap să spun pe scurtătură, că nu sunt genul ăla de fată, mi se pare și mie prostesc. Ce fel de fată sunt?
Și, în mijlocul acestor gânduri fără noimă și prea multe, o trosnește pe întrebare: do you shave your pussy? Zic poftim? Do you shave your pussy? Deci aș putea fi o fată epilată sau neepilată, asta vrea el sa știe, complexitatea vieții mele interioare, intelectuale, emoționale și incongr-, incongr-, incongruent cromatice nu este de interes, Mateiașule. Îmi venea să râd. Nu pot să-i spun că nu, că nu dă bine, dar nici că da, că dacă are ocazia sa afle până la urmă că de fapt nu? Că încă mai îmi flutura mintea. Zic nu e treaba ta. Hai mă, spune-mi. N-are rost să-ți spun. Zice hai ia-mă la tine să am surpriză. Zic nu. Zice hai că m-am prins, ești virtuoasă, dar totuși, lasă prostiile. Eram hotărâtă să nu, mai ales acum, că îmi conștientizasem condiția precară, de ne-epilată. Insistența lui mă făcea să mă simt prost, déjà mă gândeam că nu sunt destul de cool pentru lumea asta.
Aveam impresia că am stat acolo ore întregi, nu-mi mai simțeam degetele de la picioare. Magia se risipise, și el și eu păream enervați unul de altul. Și ce mișto dansasem toată noaptea, păcat. Zice hai noapte bună, fată frumoasa, și mă pupă pe nasul roșu și înghețat. Ăsta măcar era sigur că era fără păr.
Anticipam, el beat, probabil se întâmplă scurt și la obiect, după care sforăie lângă mine, dacă sforaie pe măsura mâinilor, e clar, eu trebuie să mă duc să dorm în camera cealaltă. Dar eu n-o să pot să adorm, o să mă scol jenată de situație, cu punkeru' proaspăt trezit după beție care-și pune carourile și pleacă acasă. Dar el e totuși bărbat în toată firea, o ști el cum să facă să nu se simțim jenați. Dar nu pot. Nu-mi vine. Precis o să mă simt ca naiba și o să-mi pară rău după aceea, nici eu nu știu exact de ce. Mi-ar plăcea așa, ar fi interesant, dar nu pot și pace. El zice, ce-ai măi fată, de ce nu? Zic iar nu. Cum să-i justific? Cum să mă descriu pe mine și pe toate inhibițiile mele cu dinții clănțănind de frig? Ce am eu în cap să spun pe scurtătură, că nu sunt genul ăla de fată, mi se pare și mie prostesc. Ce fel de fată sunt?
Și, în mijlocul acestor gânduri fără noimă și prea multe, o trosnește pe întrebare: do you shave your pussy? Zic poftim? Do you shave your pussy? Deci aș putea fi o fată epilată sau neepilată, asta vrea el sa știe, complexitatea vieții mele interioare, intelectuale, emoționale și incongr-, incongr-, incongruent cromatice nu este de interes, Mateiașule. Îmi venea să râd. Nu pot să-i spun că nu, că nu dă bine, dar nici că da, că dacă are ocazia sa afle până la urmă că de fapt nu? Că încă mai îmi flutura mintea. Zic nu e treaba ta. Hai mă, spune-mi. N-are rost să-ți spun. Zice hai ia-mă la tine să am surpriză. Zic nu. Zice hai că m-am prins, ești virtuoasă, dar totuși, lasă prostiile. Eram hotărâtă să nu, mai ales acum, că îmi conștientizasem condiția precară, de ne-epilată. Insistența lui mă făcea să mă simt prost, déjà mă gândeam că nu sunt destul de cool pentru lumea asta.
Aveam impresia că am stat acolo ore întregi, nu-mi mai simțeam degetele de la picioare. Magia se risipise, și el și eu păream enervați unul de altul. Și ce mișto dansasem toată noaptea, păcat. Zice hai noapte bună, fată frumoasa, și mă pupă pe nasul roșu și înghețat. Ăsta măcar era sigur că era fără păr.
Și uite-așa am ratat cele
mai aspre mâini din istoria mea de până-acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu